Operațiunea Monstrul din mine

Am scris acest text pe blog acum trei ani, când încă nu mă așezasem foarte serios pe treaba cu food coaching-ul. Azi dimineață mi l-a scos în cale feedul de Facebook și, recitindu-l, mi s-a părut obligatoriu să-l împart cu voi aici 🙂 

Astăzi vă voi învăța cum să vă salvați de la o soartă mai crudă decât tartarul, performând o banală, dar imperios necesară, curățenie de primăvară. Să-i zicem “Operațiunea Monstrul din mine” 🙂

Programul nostru (absolut fascinant, promit!) se adresează tuturor celor mușcati de fund de propria inteligență. Bunilor negociatori cu ei înșisi (“A fost o zi grea, merit o prăjiturică, nom nom!”), celor care culeg azi răsplata pentru ce n-au făcut mâine și, în general, veșnic frământaților în căutarea fericirii.

Lista noastră conține fix zece puncte. Zece pași simpli care, urmați întocmai, vă vor pune la loc oasele, vă vor aerisi mințile și vă vor demonstra, dincolo de meh și de bleah și de lasă-mă să te las, că e mult mai bine să scuturi un sac de purici, decât să-l păzești.

STEP 1 Subiectul se va dezbrăca de toate hainele sale și se va privi într-o oglindă, preț de cel puțin un minut. Timp în care va rosti cu voce tare un speech pregătit în prealabil. De exemplu: “Stimați colăcei, ne-a fost bine împreună, știți că je vous aime și așa, dar va trebui să ne despărțim. Urâțenie sufletească, ești concediată! Nu te uita așa la mine, ți-am zis că asta urmează dacă refuzi să-ți schimbi comportamentul!” Și așa mai departe, v-ați prins. Out with the bad, in with the good. Neapărat de inserat aici un commitment profund personal. Care, prin natura lui personală, este, desigur, diferit de la persoană dezbrăcată la persoana dezbrăcată, dar in genere poa’ să fie așa ceva: “Mă angajez să fiu fericit prin simpla încetare, effective immediately, a maratonului în căutarea fericirii. Fericirea mea e aici, mă îmbracă sincer, nu ca hainele noi ale împăratului, țesute din stofe inexistente, dar ca dracu’ de scumpe.”

STEP 2 Subiectul va trage pe cap un hoodie și pe picioare niște panataloni de trening, va desfășura meticulos un sac de gunoi de 120 de litri din sulul personal și va da startul “Operatiunii Monstrul din mine”, după cum urmează. Va deschide ușa la frigider/cămară/bufet/dulap de bucătărie/sertar cu maimuțe și va identifica: pachețele de biscuiți, ciocolățele, Măgura, eugenii, da, chiar și (!) biscuiții Oreo; foi de plăcintă cu margarină (Linco etc.); zaharoase cereale (Nestle, etc.); doze de suc, Red Bull și Gatorade; siropuri și siropele; orice pe care scrie “grăsimi vegetale hidrogenate”, orice pe care scrie “grăsimi vegetale parțial hidrogenate”; borcane de ness și ceaiuri instant; premix de brioșe/clătite/cremă de zahăr ars/budincă etc.; ulei rafinat, la pet; cremă de ciocolată (Nutella, Finetti etc.); margarină, absolut toate brandurile; unt tartinabil care, șoc, contine grăsime vegetală, da, chiar și ăla scump; dressing de salată o mie de insule și în general, sosulețe dubioase care stau în cap; sărățele, Maxi Mix, chipsuri; orice pe care scrie “aspartam”, în general, orice conține îndulcitori; brânză topită; bombonele, caramele, da, și alea cu *aromă de* fructe; crenvurști, mezeluri, conserve de pate, da, și de-ăla vegetal; Delikat, Vegeta, cuburi Knorr, cuburi Maggi, supe la plic; suplimente alimentare gen genunchi de rechin și tinctură de praf de corn de unicorn; gogoși, chifle și pateuri congelate; clătite gata făcute, de la raionul de semipreparate; cartofi preprăjiți congelați, degețele de pește și alte semipreparate congelate; lactate cu 0% grăsime, lactate cu 0,1% grăsime; frișcă la tub, frișcă vegetală; cutiuțe mici, dar “letale”, de lapte pentru cafea, cremeria și alte pudre de pus în cafea; popcorn pentru microunde etc. La finalul acestui deosebit de important pas doi, aveți voie să salvați din sacul de gunoi o singură nenorocire (pentru mine ar fi, cred, biscuiții Oreo sau porumbul ăla prăjit, unguresc, la punguță neagră – vai vai!).

STEP 3 Subiectul va scoate o foaie de hârtie și va purcede la țesut liste și planuri ce involvă adevarata mâncare: fructe, legume, lactate, ouă, carne, pește și alte vietăți marine, uleiuri presate la rece, nuci și semințe crude, cereale integrale, apă, cafea și ceai.

STEP 4 Subiectul nu va sări în nicio zi peste mesele principale.

STEP 5 Subiectul, pe care, de altfel, nu îl *supăra* nimic, se va programa la medic și va zice așa: “Am venit pentru controlul anual de rutină!” Ce înseamnă asta depinde de la situație la situație. Analize de sânge, EKG, ecografie abdominală, Papanicolau și eco bilateral sân (pentru femei), un consult oftalmologic, o tensiune, o dermatoscopie a alunitelor, o vizită la dentist… Luați-o așa, ca pe o revizie generală. Un schimb ulei. Un pompat de aer în cauciucuri. Chiar nu este mare lucru. Din seria “las-o Stane”, vă rog, încetați să credeți că *dacă te duci la doctor, precis îti găsește ceva*, *mai bine să nu știi dacă ai ceva grav* și alte opuse înțelepciunii. Viața e ATÂT de prețioasă, încât nici în glumă nu se poate să ziceți ce mi-a zis mie într-o zi o doamnă (“Decât să nu mai mănânc șoric, mai bine mor!”)

STEP 6 Subiectul se va apuca negreșit de practicarea, cu regularitate, a unei activități fizice. Să fie sală, să fie dans, sex acrobatic sau curling. Să fie ce vrea subiectul, chiar și mers pe jos, dar să fie zilnic.

STEP 7 Subiectul va dormi minim 7 (șapte) ore pe noapte, ideal 8. În fiecare noapte.

STEP 8 Subiectul se va descotorisi, începând de-acum și în vecii vecilor, de toate lipitorile emoționale, sugativele energetice și iubirile neîmpărtășite. Se va înconjura de oameni buni, entuziaști, zvâcoși și empatici, știind că proasta companie e o molimă.

STEP 9 Subiectul va înțelege că poți munci cu plăcere orice, după cum poți munci fără plăcere același orice. Și că e mult mai ușor să muncești cu plăcere. Orice.

STEP 10 Subiectul, având o bună înțelegere a faptului că inteligența nu e o scuză pentru lipsa de acțiune, va lua această listă și o va traduce în acțiuni relevante pentru el. Și va zice așa: O femeie nebună de pe internet m-a stârnit azi să stau în fundul gol în fața oglinzii. Ce-am văzut acolo se cheamă acceptarea responsabilității față de mine însumi.