Când soluțiile sunt parte din problemă

În comunitățile online prin care bântui se vorbește mult despre slăbit. În marea majoritate a situațiilor, îmi țin binișor în frâu pornirea de a mă băga în seamă, pentru că ultimul lucru pe care mi-l doresc este să mă erijez într-o cuvioasă alimentară atotșiutoare 🙂 În plus, sunt conștientă că orice soi de re-training al minții se desfășoară într-un cadru propice și propriu, nu așa, alandala, pe internet.

However. Uneori pur și simplu simt că-mi ard degetele dacă nu scriu ceva. Mă simt în posesia unor răspunsuri de-o simplitate maximă și mi-e foarte greu să rezist arătatului cu degetul în direcția generală a elefantului din cameră. Către acele “soluții” care sunt, de fapt, parte din problemă. Convingerile noastre de care suntem foarte atașați și care ne mușcă foarte tare de fund.

De exemplu:

1 De mâine nu mai mănânc pizza/dulciuri/pâine/junk food etc. Nu mai beau alcool. Și nici cola. Nu contează ce mănânc, contează ce NU mănânc. În trecut am mai încercat să NU mănânc lucruri și mi-a ieșit până când nu mi-a mai ieșit. Totuși, asta nu mă împiedică să încerc din nou.

2 Azi am grijă să mănânc tot ce se poate mânca de către o ființă vie până la marginea imploziei, deoarece, am stabilit, de mâine NU voi mai mânca… (vezi punctul 1). Ce viață tristă.

3 Cred ca problema mea sunt cele ț kilograme în plus. Drept care caut o soluție la problema kilogramelor, nu una de corectare a obiceiurilor mele alimentare.

4  Dacă nu aș avea ț kilograme în plus, nici prin gând nu mi-ar trece să schimb ceva în felul în care mănânc.

5 Nu mi se pare important să îmi placă ce mănânc atunci când vreau să slăbesc. La un moment dat mă opresc din ceea ce fac ca să slăbesc, pentru că nu îmi place ce mănânc. Nu văd legătura.

6 Mi-e mai ușor să accept că trebuie să mă privez groaznic un timp limitat, decât că trebuie să fiu moderat o viață întreagă. Totul sau nimic.

7 Știu exact ce trebuie să fac. Fac cu totul și cu totul altceva. 

8 Cred că scopul meu principal este să economisesc calorii. Dacă la prânz am căzut într-un ecler, nu mai mănânc nimic seara. A doua zi mănânc foarte mult. Nu văd legătura.

9 La prânz mănânc o salată. Eventual fără carne. Foamea care mă apucă seara nu are nicio legătură cu ce-am mâncat la prânz. Foamea este un dat atunci când vrei să slăbești.

10 Ideea mea de cină lejeră este un iaurt.

11 Vreau să știu exact câte păstăi de fasole e ok să mănânc, dar nu-mi număr niciodată biscuiții.

12 Cred că mănânc prea multe dulciuri pentru că am o problemă la scufiță. Nu cred deloc că poftele mele au vreo treabă cu felul în care mănânc în general. Cu emoționalul nu te pui. Nu ai ce să faci. Fatalitate.

13 Cred că dacă ești gurmand, nu ai cum să fii slab. Îmi propun să nu-mi mai placă mâncarea, de acum și până când voi fi slab.

14 Cred că să slăbești este greu. Să accept că este ușor ar însemna să accept că există alte motive pentru care nu am slăbit până acum.

15 Aș vrea ca altcineva să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce mi se întâmplă. Uite, îți dau ție controlul, ia-l, ceartă-mă, răsplătește-mă, fă-mă slab.