Azi, despre frigider

Un frigider e un lucru bun la casa omului. Ai zice.

Ai zice că e gândit în așa fel încât să te ajute. Că doar de aia are toate compartimentele alea speciale, cutii, cutiuțe, freeze box, ladă de fructe și legume, plus toate funcțiile fensi șmensi de prospețime avansată, control al umidității și ventilația sufletului. Da, așa ai crede, că toate astea-s un lucru bun.

Well, tough luck, my friend, ai fost făcut! Organizarea frigiderului, așa cum suntem promptați să o facem de către frigider însuși, nu înseamnă decât că aruncăm mâncarea cea bună cu circa o săptămână mai târziu decât dacă nu aveam funcții. Cine, vă întreb, nu a cunoscut frica cea mare, după cum și dezgustul suprem, la momentul reveal-ului – ăla în care deschizi lada de legume? Cine nu s-a scârboșit niciodata la vederea unui dovlecel mucegăit sau a castravetelui Fabio mort în plastic?

Este suficient să te uiți nițel la cum se desfășoară umplerea și golirea frigiderului în casa ta ca să-ți dai seama că el nu-ți facilitează nicicum alegerile corecte. Mie, de exemplu, îmi plac mult ardeii. Și la fel de mult ceapa verde și ridichile. Nu așa de tare îmi plac roșiile cherry. Într-o zi mi-am dat seama că mâncam mult mai des roșii cherry decât ardei, ceapă și ridichi. Când am constatat crima, mi s-a părut mărșăvie curată. Cum așa ceva? Și apoi m-am prins. Roșiile cherry, alea de vin la pahar de plastic, stăteau mereu sus, pe raftul frigiderului, în vreme ce preferatele, adoratele, pofticios-inductivele, stăteau la demisol, în lada de legume. Acest vortex care le trimitea încet, dar sigur, într-o profundă uitare. Așa de tare uitam de ele că uneori, pe principiul “să aibă cine să le aducă o cană de apă la bătrânețe”, le aduceam de la piață niște fârtați, noi legături de ceapă și ridichi, crocanți ardei grași cu miros de verde și așa mai departe. Că urmau să aibă și prospăturile aceeași soartă este de la sine înțeles.

Nu, frigiderul nu e făcut sa te ajute. Nu-nu. Frigiderul este o capcană. Vestea bună e că poți, EFECTIV, să nu cazi în ea. Și să ți-l organizezi așa încât să nu mai uiți niciodată că îți plac ardeii, ridichile și ceapa verde.

Dacă nu vrei ca sfârșitul de săptămână să vină cu victime colaterale, fă în așa fel încât ceea ce vrei să mănânci mai des să fie la vedere. “Don’t forget to eat your greens” nu e vorbă în vânt.

Poți folosi în continuare lăzile de legume și fructe pentru provizii, în caz de război sau cutremur.  În rest, cum să zic, pe business as usual, ai obligația morală față de bietul Fabio să-l plasezi strategic pe raft, eventual spalat si feliat de cu seară pentru mic dejunul de mâine.

// Spală salata, usuc-o perfect și păstreaz-o la vedere, în pungă transparentă, cu ziplock. Lângă ea asigură-te că există o casoletă cu verdețuri aromate diverse, gata de aruncat în castron. Curăță ceapa verde și păstreaz-o învelită în prosop de hârtie. Ridichile, curățate și ele, să fie în zonă.

// Fă-ți bastonșe de morcov, bețe de țelină și ardei. Așază-le strategic lângă casoleta cu hummus sau cutia de Făgăraș.

// Ține căpșunele la vedere, lângă iaurt.

// Ține ouăle fierte (de avut în frigider în orice moment) lângă avocado și în proximitatea conservelor de pește. Pe care conserve e bine să le ții în frigider și nu în cămară, așa, ca să fii sigur că le mănânci anul ăsta.

// Păstrează la nivelul ochiului casolete mici cu fasole, linte, năut și quinoa gata fiartă.

// Dacă știi că nu bei destulă apă, nu pune pet-ul pe ușa frigiderului. Ia-ți sticle mici și pune-le pe primul raft. Dacă vrei să-ți iei probioticul în fiecare zi, extrage-l de pe ușă și plasează-l în fața sticlelor mici cu apă.

În fine, ai înțeles ideea. Gândește mâncarea ca pe o garderobă de nutrienți. Ce merge cu ce? Și fii sigur că, așa cum nu stai în fiecare zi să scotocești prin trei dulapuri diferite după bluza perfectă, îmbrăcând mai degrabă tricoul cu Tomboy care s-a nimerit să fie colț cu blugii tăi preferați, niciodată nu o să mănânci mai mult din ce nu se vede, decât din ce se uită la tine atunci când deschizi frigiderul.